1. [MDN '00] PUTATIV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus)
2. [DEX '09] PUTATIVĂ, putative, adj. (Jur.; în sintagma) Căsătorie putativă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar prin necunoașterea, din partea soților, a unor clauze care împiedică existența sau validitatea ei. – Din fr. putatif.
3. [MDA2] putativă a [At: HAMANGIU, C. C. LXXVIII / Pl: ~ve / E: fr putatif] (Jur; îs) Căsătorie ~ Căsătorie de bunăvoie, făcută în necunoașterea, din partea soților, a unor cauze care împiedică existența sau validitatea căsătoriei.
4. [DOOM 3] putativă adj. f. (căsătorie ~), pl. putative
5. [DOOM 2] putativă adj. f., pl. putative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL