1. [MDA2] pusătură sf [At: CANTEMIR, HR. 69 / Pl: ~ri / E: pus + -ătură] 1 (Înv) Pusăciune (1). 2 (Reg) Boală căpătată prin farmece. 3 (Reg; pex) Farmec pentru îmbolnăvirea cuiva Si: vrajă.
2. [Scriban] pusătúră f., pl. ĭ. Pop. Farmece, vrăjĭ.
3. [DAR] pusătură, pusături, s.f. 1. (înv.) poziție, așezare. 2. (reg.) boală contractată prin farmece; farmec, vrajă (pentru îmbolnăvirea cuiva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL