1. [DEX '09] PUSTNICESC, -EASCĂ, pustnicești, adj. (Înv.) Care aparține pustniciei sau pustnicilor, privitor la pustnicie sau la pustnici. – Pustnic + suf. -esc.
2. [MDA2] pustnicesc, ~ească a [At: MINEIUL (1776), 83r1/36 / Pl: ~ești / E: pustnic + -esc] 1-5 Care aparține (pustnicilor (1-3) sau) pustniciei (1-2) Si: (îvr) pustiesc (1-5). 6-10 Privitor (la pustnici (1-3) sau) la pustnicie (1-2) Si: (îvr) pustiesc (6-10). 11-15 Specific (pustnicilor (1-3) sau) pustniciei (1-2) Si: (îvr) pustiesc (11-15).
3. [Scriban] 1) pustnicésc, -eáscă adj. De pustnic.
4. [Scriban] 2) pustnicésc v. intr. (d. pustnic). Trăĭesc ca pustnic: pe acolo pustnicea el.
5. [DEX '09] PUSNICI vb. IV v. pustnici.
6. [DEX '09] PUSTNICI, pustnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnici vb. IV] – Din pustnic.
7. [MDA2] pusnici v vz pustnici
8. [MDA2] pustnici [At: MINEIUL (1776), 179r2/34 / V: pusn~ / Pzi: ~icesc / E: pustnic] 1 vi A duce o viață de pustnic (1) Si: a sihăstri, (rar) a schimnici, (reg) a pustelnici. 2-3 vr A se face pustnic (1-2) Si: a se sihăstri, (rar) a se schimnici. 4-5 vr (Rar) A se stabili undeva ca pustnic (1-2).
9. [DEX '98] PUSTNICI, pustnicesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. 2. Refl. A se face pustnic. [Var.: pusnici vb. IV] – Din pustnic.
10. [DLRLC] PUSTNICI, pustnicesc, vb. IV. (Și în forma pusnici) 1. Intranz. A duce viață de pustnic. Acest adăpost liniștit, în care pusnicesc șapte călugări. VLAHUȚĂ, R. P. 76. 2. Refl. A se face pustnic. Iar tu, mogzanule de Oșlobene... te-i face popă ca tată-tău, cînd s-or pusnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului. CREANGĂ, A. 78. – Variantă: pusnici vb. IV.
11. [Șăineanu, ed. VI] pustnicì v. 1. a se face pustnic (CR.); 2. a trăi ca pustnic.
12. [DOOM 3] pustnicesc (înv.) (desp. pust-ni-) adj. m., f. pustnicească; pl. m. și f. pustnicești
13. [DOOM 2] pustnicesc (înv.) (pust-ni-) adj. m., f. pustnicească; pl. m. și f. pustnicești
14. [DOOM 3] pustnici (a ~) (înv.) (desp. pust-ni-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicesc, 3 sg. pustnicește, imperf. 1 pustniceam; conj. prez. 1 sg. să pustnicesc, 3 să pustnicească
15. [DOOM 2] pustnici (a ~) (înv.) (pust-ni-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustnicesc, imperf. 3 sg. pustnicea; conj. prez. 3 să pustnicească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL