1. [DEX '09] PURIST, -Ă, puriști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al purismului. 2. Adj. Care aparține purismului, privitor la purism; care practică purismul. – Din fr. puriste.
2. [MDA2] purist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr puriste] 1-4 smf, a (Adept) al purismului. 5-6 a Care practică purismul (1-2). 7-8 a Privitor la purism (1-2).
3. [DLRLC] PURIST, puriști, s. m. Adept al purismului. Pentru anume puriști care luptă de cîtva timp în gazetele noastre în contra neologismelor, problema se complică. SADOVEANU, E. 34. Banul Brîncoveanu discuta cu puristul Duca în limba lui Tuchidid. GHICA, S. 49. Nici un purist... nu poate întuneca adevărul istoric. RUSSO, O. 80.
4. [DN] PURIST, -Ă adj. Referitor la purism. // s.m. și f. Adept al purismului. [< fr. puriste, cf. germ. Purist].
5. [MDN '00] PURIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al purismului. (< fr. puriste)
6. [Șăineanu, ed. VI] purist m. cel ce urmărește cu exagerațiune puritatea limbei sau a stilului.
7. [Scriban] *puríst, -ă s. (d. pur; fr. puriste). Gram. Acela care, vorbind orĭ scriind, întrebuințează o limbă foarte curată (fără barbarizme) și une-orĭ chear se ferește de cuvinte care nu maĭ pot fi considerate ca străine, și nicĭ n’are cuvinte naționale p. a le înlocui, căzînd așa în exces.
8. [DOOM 3] purist adj. m., s. m., pl. puriști; adj. f., s. f. puristă, pl. puriste
9. [DOOM 2] purist adj. m., s. m., pl. puriști; adj. f., s. f. puristă, pl. puriste
10. [DTL] PURIST s. m. (< fr. puriste, germ. Purist): adept al purismului (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL