1. [DEX '09] PURICĂTURĂ, puricături, s. f. (Pop. și fam.) Puricat. – Purica + suf. -ătură.
2. [MDA2] puricătură sf [At: POLIZU / V: ~rec~ / Pl: ~ri / E: purica + -ătură] 1-2 Puricare (1-2). 3 (Fig; rar) Bătaie zdravănă dată cuiva.
3. [MDA2] purecătură sf vz puricătură
4. [DOOM 3] puricătură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. puricăturii; pl. puricături
5. [DOOM 2] puricătură (pop., fam.) s. f., g.-d. art. puricăturii; pl. puricături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL