1. [DEX '09] PURICEL, puricei, s. m. Diminutiv al lui purice; puricaș. – Purice + suf. -el.
2. [MDA2] purecel sm vz puricel
3. [MDA2] puricel sm [At: DDRF / V: purecel / Pl: ~ei / E: purice + -el] 1-8 (Șhp) Purice (1-2, 17, 18) (mic) Si: (rar) puricaș (1-8). 9 (Reg; îf purecel) Cusătură în formă de râuri mărunte la cămașă. 10 (Reg; îf purecel) Broderie cu care se unesc marginile a două bucăți de pânză. 11 (Reg; lpl; îf purecel) Șir de găurele cusute pe marginea unui tiv. 12 (Pop; lpl) Fel de mâncare constând din bucăți de mămăligă sau de turtă prăjite în grăsime Si: (reg) gâgău, scornici. 13 (Reg; lpl) Nisip aruncat la scăldat pe corpul ud al aceluia care vrea să se îmbrace și să plece, pentru a-l obliga să intre iar în apă, ca să se spele. 14 (Mol) Pană mică de lemn fixată pe pereții de lemn ai caselor pentru a susține lipitura. 15 (Reg; îf purecel) Bucată de lemn, conică, care, așezată la capătul unei scânduri, este azvârlită prin lovirea celuilalt capăt al scândurii. 16 (Reg; îcs) De-a purecelu (De-a) țurca.
4. [Scriban] puricél m., pl. eĭ. Purice mic. Pl. Zăbic.
5. [Scriban] zăbíc și -íg n., pl. urĭ (turc.?). Olt. Ban. Un fel de mîncare făcută din fărîme de mălaĭ (turtă) orĭ și de mămăligă uscată și din oŭă prăjite în untură. – Și zăpig (Gorj), zibic (CL. 1922, 372, și ArhO. 1928, 158), zabic și -ig. Și cocîrțăŭ (Olt. Ban.) și puriceĭ (Munt. Mold.).
6. [DOOM 3] puricel s. m., pl. puricei, art. puriceii
7. [DOOM 2] puricel s. m., pl. puricei, art. puriceii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL