Definiție și ce înseamnă purces

1. [DEX '09] PURCES, purcesuri, s. n. (Înv. și pop.) Plecare, pornire (la drum). ♦ Începere, început. – V. purcede.

2. [MDA2] purces2, ~easă a [At: COȘBUC, AE. 20 / Pl: ~eși, ~e / E: purcede] (Înv) 1 Care pleacă. 2 Care își are originea Si: purcezător (2).

3. [MDA2] purces1 sn [At: PALIA (1581) ap. GCR I, 35/31 / Pl: (rar) ~uri / E: purcede] (Înv) 1 Purcedere (1). 2 (Pop; îs) ~ul de grea Sarcină. 3 Începere. 4 (Fig) Pornire. 5 (Fig; pex) Furie. 6 (Îvp) Origine.

4. [DLRLC] PURCES, purcesuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Plecare, pornire. Băbacă, din banii care mi-ai dat la purcesul meu din Moldova am cheltuit zăce galbeni. KOGĂLNICEANU, S. 48. ♦ Începere, început. La purcesul iernii. SADOVEANU, Z. C. 227.

5. [Șăineanu, ed. VI] purces n. acțiunea de a purcede.

6. [Scriban] purcés n., pl. urĭ (ca și proces). Vechĭ. Purcedere, plecare: la purcesu luĭ din Iașĭ (Let. 2, 228). Pășire, înaintare (la atac): purcesu oștiĭ (Let. 1, 334). Origine, obîrșie: de unde-șĭ are purcesu.

7. [DEX '09] PURCEDE, purced, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. și refl. (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui. ◊ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere.

8. [MDA2] pruceda v vz purcede

9. [MDA2] purceda v vz purcede

10. [MDA2] purcede [At: PSALT. HUR. 37v/11 / V: (reg) pruceda, ~da, ~ege / Pzi: purced, (înv) ~dez / E: ml procedere] 1 vi (Îvp; d. ființe) A porni la drum Si: a pleca. 2 vi (Înv; îe) A ~ în (sau spre) risipă A se împrăștia. 3 vi (Înv; îae) A decurge în mod nefavorabil. 4 vi (Înv; îe) A ~ către Domnul (sau dintru această viață) A muri. 5 vi A străbate. 6 vr (Nob) A se ivi. 7 vi (Înv; spc; udp „asupra”, „contra”, „împotriva”) A porni cu armată la atac. 8 vt (Înv; c. i. oameni) A trimite undeva. 9 vi (Înv; d. suprafețe de pământ; cu determinări locale) A se întinde până... 10 vi (Înv; d. ape curgătoare; pex, d. lichide, secreții organice) A curge. 11 vi (Reg; îe) A ~ de veste A prinde de veste. 12-14 vtir (Îvp; d. oameni) A (se) dezlănțui. 15 vi (Înv; d. suprafețe de pământ) A se întinde de la... până la... 16-17 vir (D. sunete, zgomote etc.) A (se) porni. 18 vi (Îvr; d. evenimente, acțiuni) A se desfășura. 19 vi (Rar) A proceda la... 20 vi (Îvp) A-și avea originea. 21 vi (Îrg) A deveni. 22 vi (Îvp; îe) A ~ grea (sau îngreunată, groasă) A rămâne însărcinată.

11. [MDA2] purcege v vz purcede

12. [DLRLC] PURCEDE, purced, vb. III. Intranz. (Popular și arhaizant) A se pune în mișcare, a porni la drum; a pleca. Cum au purces spre Vatra Dornei, au intrat într-o strălucire de soare cătră amiază. SADOVEANU, B. 152. Luîndu-mi rămas bun de la părinți, am purces cu bunicul spre Pipirig. CREANGĂ, O. A. 44. Purceseră către Sinaia, unde ajunseră înaintea serii. BOLINTINEANU, O. 441. ◊ (Despre lucruri, fenomene văzute în mișcare) A începe, a se porni. După o săptămînă purceseră ploile. C. PETRESCU, Î. II 242. Frăgarul își îndoaie coapsa, Iar de prin văi purcede vîntul. GOGA, P. 25. Urieșii munți cu vîrf urile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele și se revarsă pîrăiele. CREANGĂ, O. A. 95. ◊ Refl. În straturi florile-s trudite: un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, P. 7. ♦ A porni la o acțiune, a începe. Mult mă bucur cînd văd că purcedem la fapte. VORNIC, P. 38. O dată cu cel dintîi dezgheț, căutătorii de comori au purces la treabă. C. PETRESCU, A. 109. ◊ Expr. A purcede grea (sau, rar, îngreunată) = a rămîne însărcinată. Le-a spus toată întîmplarea, cum a purces grea. RETEGANUL, P. V 79. Din momentul acela ea purcesă îngreunată. EMINESCU, N. 4. ♦ A proceda (într-un anumit fel). Eminescu nu purcede nici o clipă ca un simplu adunător de curiozități, mai noi sau mai vechi. BENIUC, P. 25. Mijlocul cel mai practic este să purcedem pe calea constatării faptelor simple. CARAGIALE, O. III 217. ♦ (Despre acțiuni, stări) A lua naștere, a izvorî, a proveni. Astea-s fapte care trebuie să ne îndrepte gîndul la rădăcina din care or purces toate. DEMETRIUS, V. 134. Toate de la dînsa au purces. Ea-i capu răutăților. SADOVEANU, O. VIII 186. Aceste nemulțumiri purcedeau... din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426. – Forme gramaticale: perf. s. purcesei, part. purces.

13. [Șăineanu, ed. VI] purcede v. 1. a porni, a pleca: la luptă purcedea AL.; 2. a deveni: din momentul acela ea purcese îngreunată EM.; 3. fig. a proveni, a izvorî. [Lat. PROCEDERE].

14. [Scriban] purcéd, -cés, a -céde v. intr. (lat. pro-cédere, a înainta. V. proced, cedez). Pornesc, plec: a purcede la războĭ. Provin, izvorăsc, am originea: spiritu sfînt, care de la tatăl purcede (Crezu). A purcede îngreunată, a rămînea îngreunată. – Și -eg (vechĭ).

15. [DOOM 3] purces (înv., pop.) s. n., pl. purcesuri

16. [DOOM 2] purces (înv., pop.) s. n., pl. purcesuri

17. [DOOM 3] purcede (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purced, 2 sg. purcezi, 3 sg. purcede, perf. s. 1 sg. purcesei, 1 pl. purceserăm, m.m.c.p. 1 pl. purceseserăm; conj. prez. 1 sg. să purced, 3 să purceadă; ger. purcezând; part. purces

18. [DOOM 2] purcede (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purced, perf. s. 1 sg. purcesei, 1 pl. purceserăm; conj. prez. 3 să purceadă; ger. purcezând; part. purces

19. [IVO-III] purced, -ceadă 3 conj., -cesei 1 aor.

20. [DER] purcede (purced, purces), vb. – 1. A porni, a se mișca. – 2. A proveni, a rezulta, a decurge. – 3. (Înv.) A trimite, a expedia. – 4. A rămîne. Lat. procēdĕre (Pușcariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a) păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 170). Conjug. șovăielnică între formele purced, purcez, purceg, datorată contactului cu pers. a doua, purcezi, cf. încinge. – Der. purces, s. n. (plecare); purcezător, adj. (care purcede).

21. [DAR] purces2, -easă, adj. (înv.) 1. care pleacă, care pornește. 2. care își are originea, începutul; care emană din...

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro