1. [MDA2] pupăire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: pupăi] (Îvr) 1 (D. pupeze) Scoatere de sunete caracteristice speciei. 2 Sunet caracteristic pupezei (1).
2. [DEX '09] PUPĂI, pupăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre pupeze) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦ Fig. (Despre oameni) A flecări, a cleveti. – [Pu-pu-]pup + suf. -ăi.
3. [MDA2] pupăi vi [At: LB / Pzi: ~esc, (înv) pupăi / E: pup1 + -ăi] 1 (D. pupeze) A scoate sunete caracteristice speciei Si: (reg) a pupui2 (1). 2 (Pfm; d. oameni) A flecări. 3 (Reg; d. broaște) A orăcăi.
4. [DEX '98] PUPĂI, pupăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre pupeze) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦ Fig. (Despre oameni) A flecări, a cleveti. – [Pu-pu-]pup + suf. -ăi.
5. [DLRLC] PUPĂI, pupăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre pupăză) A scoate strigăte caracteristice speciei. [Pupăza] pupăind toată ziua ca o nebună. MARIAN, O. I 13. ♦ Fig. (Despre oameni) A flecări, a cleveti, a defăima. Toți defăimătorii sînt numiți «pupeze» și se zice că «pupăiesc», adică clevetesc. MARIAN, O. II 176.
6. [DOOM 3] pupăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. pupăiește, imperf. 3 pl. pupăiau; conj. prez. 3 să pupăiască
7. [DOOM 2] pupăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. pupăiește, imperf. 3 sg. pupăia; conj. prez. 3 să pupăiască
8. [DAR] pupăire, pupăiri, s.f. (înv.) 1. sunet scos de pupeze când cântă; pupuit, pupăit. 2. (pop. și fam.; despre oameni) flecăreală, clevetire. 3. orăcăială, orăcăit.
9. [DRAM 2021] pupăí, v.i. v. pupăzi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL