1. [MDA2] pupuiat1, ~ă a [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 162 / P: ~pu-iat / Pl: ~ați, ~e / E: pup2] (Reg; d. animale) 1 Cu pete. 2 Pestriț.
2. [MDA2] pupuiat2, ~ă a [At: RETEGANUL, TR. 178 / P: ~pu-iat / V: bubu~ / Pl: ~ați, ~e / E: pup4] 1 (Reg) Ascuțit. 2 (Trs, Ban; d. păsări) Moțat.
3. [DLRLC] PUPUIAT, -Ă, pupuiați, -te, adj. 1. Ridicat, umflat, ca o movilă. 2. (Despre păsări) Moțat. (Cu pronunțare regională) Pe la noi pe sub părete, îs plin de puice pupuiete (Furnicarul). GOROVEI, C. 166. 3. Cocoțat.
4. [DLRM] PUPUIAT, -Ă, pupuiați, -te, adj. 1. Ridicat ca o movilă. 2. (Despre păsări) Moțat. – Din pupui + suf. -at.
5. [MDA2] pupuia vr [At: GR. S. VI, 95 / P: ~pu-ia / Pzi: ~iez / E: pupui1] (Mar) A se cocoța pe ceva.
6. [DAR] pupuiat1, pupuiată, adj. (reg.; despre animale) cu pete; pestriț.
7. [DAR] pupuiat2, pupuiată, adj. (reg.) 1. ascuțit, țuguiat. 2. (despre păsări) moțat, cu moț.
8. [DRAM 2021] pupuiá, v.r. (reg.) A se cocoța pe ceva. – Din pupui „coc” (MDA).
9. [DRAM 2015] pupuia, vb. refl. – (reg.) A se cocoța pe ceva. (Maram.). – Din pupui „coc” (MDA).
10. [DRAM] pupuia, vb. refl. – A se cocoța pe ceva. Atestat doar în Maram. – Din pupui „coc”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL