1. [MDA2] pupuia vr [At: GR. S. VI, 95 / P: ~pu-ia / Pzi: ~iez / E: pupui1] (Mar) A se cocoța pe ceva.
2. [MDA2] pupui2 [At: H III, 325 / Pzi: ~esc, pupui / E: pup1 + -ui] 1 vi (Reg) A pupăi (1). 2 vr (Olt; Mun) A pune ceva la cale Si: a șușoti. 3 vt (Reg) A agasa (1). 4 vrr (Mun) A se giugiuli.
3. [MDA2] pupui3, ~e a [At: PASCU, S. 135 / Pl: ~ / E: ns cf pup2] (Mol; d. copiii mici) Frumos.
4. [DRAM 2021] pupuiá, v.r. (reg.) A se cocoța pe ceva. – Din pupui „coc” (MDA).
5. [DRAM 2015] pupuia, vb. refl. – (reg.) A se cocoța pe ceva. (Maram.). – Din pupui „coc” (MDA).
6. [DRAM] pupuia, vb. refl. – A se cocoța pe ceva. Atestat doar în Maram. – Din pupui „coc”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL