1. [MDA2] pupezică sf [At: H XI, 389 / Pl: ~ele / E: pupăză + -ică] 1-2 (Orn; șhp) Pupejoară (1-2). 3-8 (Fig; șhp) Pupejoară (3-8). 9-10 (Mpl) Orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). 11-12 (Mpl) Orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger).
2. [DEX '09] PUPEZEA, -ICĂ, pupezele, s. f. 1. Diminutiv al lui pupăză. 2. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor, cu flori la început purpurii și apoi albastre, așezate în raceme (Lathyrus vernus). – Din pupăză.
3. [MDA2] pupăzea sf vz pupezea
4. [MDA2] pupezea sf [At: BRANDZA, PL. 545 / V: (reg) ~elă, ~păz~ / Pl: ~ele / E: pupăză + -ea] 1-2 (Orn; șhp) Pupejoară (1-2). 3-8 (Fig; șhp) Pupejoară (3-8). 9-10 (Mpl) Orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). 11-12 (Mpl) Orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger).
5. [MDA2] pupezelă sf vz pupezea
6. [DEX '98] PUPEZELE s. f. pl. Plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor, cu flori la început purpurii și apoi albastre, așezate în raceme (Lathyrus vernus). – Pupăză + suf. -ele.
7. [DLRLC] PUPEZELE s. f.. pl. Plantă erbacee de pădure din familia leguminoaselor, cu frunze lucioase, cu flori întîi roșii, apoi albastre și la urmă verzui (Orobus vernus); pupăză; orăstică.
8. [DOOM 3] !pupezică (rar) s. f., g.-d. art. pupezelei; pl. pupezele
9. [DOOM 2] !pupezea/pupezică s. f., art. pupezeaua/pupezica, g.-d. art. pupezelei; pl. pupezele, art. pupezelele
10. [DAR] pupezea, pupezele, s.f. (reg.) 1. pupăză mică, pupejoară. 2. plantă erbacee din familia leguminoaselor; orăstică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL