1. [DEX '09] PUNCTUAL, -Ă, punctuali, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. Care abordează doar o anumită problemă strict precizată. [Pr.: -tu-al] – Din fr. ponctuel (după punct).
2. [MDA2] punctual, ~ă [At: BREZOIANU, Î. 29/18 / P: ~tu-al / V: (înv) pont~, punt~ / Pl: ~i, ~e / E: punct + -al cf fr ponctuel] 1 a (D. oameni) Care respectă termenul sau momentul fixat Si: (reg) pontoș, (nob) punctuos. 2 a (Rar; d. verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. 3 av La timp.
3. [DEX '98] PUNCTUAL, -Ă, punctuali, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pr.: -tu-al] – Din fr. ponctuel (după punct).
4. [DLRLC] PUNCTUAL, -Ă, punctuali, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenele fixate. ◊ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. Domnul lordache Păun simți ca întotdeauna satisfacția datoriei punctual împlinite. C. PETRESCU, O. P. I 159. 2. (Despre verbe,în opoziție cu durativ) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment.
5. [DN] PUNCTUAL, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Regulat, exact; care face la timp ceea ce trebuie să facă; precis. ♦ Făcut la momentul hotărît, determinat. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pron. -tu-al, var. puntual, -ă adj. / cf. fr. ponctuel, it. puntuale].
6. [MDN '00] PUNCTUAL, -Ă adj. 1. (și adv.) care respectă întocmai termenul fixat; făcut la momentul hotărât; exact, precis. 2. (despre aspectul verbelor) care arată că acțiunea se referă la un singur moment al desfășurării. 3. (mat.) referitor la un punct. (< engl. punctual, după fr. poncuel)
7. [DCR2] punctual, -ă adj. Exact, precis ◊ „Voita criză a culturii poate fi așadar atinsă (și rezolvată) în problema punctuală a instituției teatrale.” ◊ Rev. 22 27/93 p. 15. ◊ „«Intelectualii sunt acum peste tot, și în Guvern și în Opoziție», a spus istoricul Ș.T. (ale cărui intervenții s-au dovedit punctuale și echilibrate).” ◊ Rev. 22 46/93 p. 5; v. și PAC (din punct, după fr. ponctuel, it. puntuale; PR 1950; DEX – alte sensuri, DN3)
8. [Șăineanu, ed. VI] punctual a. care face exact, la punctul anumit.
9. [Scriban] *punctuál, -ă adj. (mlat. punctualis, d. punctum, punct; fr. ponctuel). Exact, la punctu (timpu) hotărît: plată punctuală. Exact, care execută la timp fixat: om punctual. Adv. A plăti punctual.
10. [MDA2] pontual, ~ă a vz punctual
11. [MDA2] puntual, ~ă a vz punctual
12. [DN] PUNTUAL, -Ă adj. v. punctual.
13. [DOOM 3] punctual (desp. punc-tu-al) adj. m., pl. punctuali; f. punctuală, pl. punctuale
14. [DOOM 2] punctual (punc-tu-al) adj. m., pl. punctuali; f. punctuală, pl. punctuale
15. [IVO-III] punctual.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL