1. [DEX '09] PUNGĂȘEALĂ, pungășeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pungăși. – Pungăși + suf. -eală.
2. [MDA2] pungășeală sf [At: JIPESCU ap. CADE / Pl: ~eli / E: pungăși + -eală] 1 (Fam) Furt. 2 (Pex) Escrocherie.
3. [DEX '98] PUNGĂȘEALĂ, pungășeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) pungăși. – Pungăși + suf. -eală.
4. [DLRLC] PUNGĂȘEALĂ, pungășeli, s. f. Acțiunea de a pungăși și rezultatul ei; hoție, furt, pungășie. Las’că vă învăț eu minte, dacă-i vorba pe pungășeală! DUNĂREANU, CH. 20. Oameni pe care uneori îi vezi noaptea la pîndă, gata la pungășeli. La TDRG.
5. [DOOM 3] pungășeală (fam.) s. f., g.-d. art. pungășelii; pl. pungășeli
6. [DOOM 2] pungășeală (fam.) s. f., g.-d. art. pungășelii; pl. pungășeli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL