1. [MDA2] pungălău s [At: ALR II, 6 618/353 / Pl: nct / E: punge + -ălău] (Reg) Unealtă cu vârful ascuțit cu care se fac găuri în opinci.
2. [DAR] pungălău, s.n. (reg.) unealtă cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la opinci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL