1. [DEX '09] PUNGUȚĂ, punguțe, s. f. Punguliță. – Pungă + suf. -uță.
2. [MDA2] punguță sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țe / E: pungă + -uță] 1-2 (Șhp) Punguliță (1-2).
3. [DLRLC] PUNGUȚĂ, punguțe, s. f. Diminutiv al lui pungă; punguliță. Cobora cu ceva bani în punguța atîrnată de gît pe subt cămașă. CAMIL PETRESCU, O. I 21. Doamna trage din manșon punguța, din care scoate o hîrtiuță, chitanța proprietarului. CARAGIALE, O. II 223. Și cum mergea el pe un drum, numai iaca găsește o punguță cu doi bani. CREANGĂ, O. A. 159.
4. [Scriban] pungúță f., pl. e (d. pungă). Pungă mică.
5. [DOOM 3] punguță s. f., g.-d. art. punguței; pl. punguțe
6. [DOOM 2] punguță s. f., g.-d. art. punguței; pl. punguțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL