1. [MDA2] pungui [At: POLIZU / Pzi: ~esc, (reg) pungui / E: pungă + -ui] 1 vt (Pop) A pungăși (1). 2 vr (Mun) A se căuta prin buzunare de bani. 3 vt (Reg) A pungăli (1). 4 vr (Reg; d. fructe) A se încreți. 5 vt (Rar; c. i. gura sau buzele; ccd) A pungi1 (1). 6 vr (D. obraji etc.) A se zbârci.
2. [DLRLC] PUNGUI, pungui, vb. IV. Tranz. (Regional) A fura, a înșela, a escroca, a pungași. Ca să dea conced (= concediu) la soldați – o zi, două – îi punguie. STANCU, D. 308.
3. [DLRM] PUNGUI, punguiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A fura, a escroca, a pungăși. – Din pungă.
4. [DAR] pungui, punguiesc și pungui, vb. IV 1. (pop.) a pungăși. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de mântuială. 4. (refl.; reg.; despre fructe) a se încreți, a se zbârci. 5. (reg.; despre gură sau buze) a pungi, a țuguia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL