1. [DEX '09] PUNGIT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi.
2. [MDA2] pungit, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 47 / Pl: ~iți, ~e / E: pungi] 1 a (D. gură sau buze) Strâns și țuguiat, cu aspectul unei pungi (1) Si: (reg) pungos. 2 a (Reg; pex; d. obraji, piele) Cu riduri multe. 3 a (D. oameni) Cu obrazul ridat. 4 a (Reg; fig; d. oameni) Necăjit. 5 a (Bot; d. unele organe) Ascuțit la vârf. 6-7 smf, a (Mun; Olt) (Persoană) zgârcit(ă).
3. [DLRLC] PUNGIT, -Ă, pungiți, -te, adj. Strîns ca o pungă, țuguiat, încrețit, zbîrcit. Se-nfățișă mare și ciolănoasă.... c-o gură pungită din care nu lipsea încă nici o măsea. SADOVEANU, N. F. 6.
4. [DEX '09] PUNGI, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.
5. [MDA2] punge vt(a) [At: CLEMENS / V: (reg) pungi / Pzi: pung / E: ml pungere] 1 (Îrg; d. obiecte cu vârf ascutit) A împunge. 2 (Îrg) A înțepa. 3 (Olt; îf pungi) A pungăli (1).
6. [MDA2] pungi2 v vz punge
7. [MDA2] pungi1 [At: BĂLCESCU ap. GHICA, A. 614 / Pzi: ~gesc / E: pungă] 1 vt (C. i. gura sau buzele; ccd prn personal; șîe a-și ~ gura sau buzele) A strânge și a țuguia, dând aspectul unei pungi (1) Si: (rar) a pungui (5). 2 vr (Reg) A se chirci. 3-4 vt (Înv) A pungăși (1-2). 5 vr (Mun; Olt) A fi zgârcit. 6 vt (Înv) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte.
8. [DLRLC] PUNGI, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (Numai în expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a da gurii forma unei pungi, strîngînd sau încrețind buzele; a face gura pungă. V. pungă. Clătină capul încăpățînat și, pungindu-și buzele, împinse luntrea la debarcader. GALAN, B. I 46. Se poate... își pungi gura fetica. SADOVEANU, M. C. 153. 2. (Învechit) A stoarce cuiva bani prin mijloace necorecte, prin abuz de putere, înșelătorie, escrocherie etc.; a pungăși. Astăzi... s-a dres treaba cu poliția. Toată pricina era să mă pungească. BĂLCESCU, la GHICA, A. 614. [Jucătorii] se uscau de dor să-l pungească ca mai nainte. NEGRUZZI, S. I 85. A hotărît să-și răzbune cum se cade, pungind pre cei mai mari boieri. id. ib. 87.
9. [Șăineanu, ed. VI] pungì v. a pungăși la joc: pungind pe cei mai mari boieri NEGR.
10. [Scriban] pungésc v. tr. (d. pungă). Nord. Pungășesc. Sud. Strîng gura saŭ pelea, o fac pungă: gura se pungește de fructe acre, pĭelea se pungește după arsură.
11. [DOOM 3] pungi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungesc, 3 sg. pungește, imperf. 1 pungeam; conj. prez. 1 sg. să pungesc, 3 să pungească
12. [DOOM 2] pungi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungesc, imperf. 3 sg. pungea; conj. prez. 3 să pungească
13. [DAR] punge, pung, vb. III (înv. și reg.) 1.. a împunge, a înțepa. 2. (în forma: pungi) a coase prost, de mântuială.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL