Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă punctuare

Definiție și ce înseamnă punctuare

1. [MDA2] punctuare sf [At: CARAGIALE, O. IV, 284 / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: punctua] (Rar) 1-3 Punctuație (1-3).

2. [DLRLC] PUNCTUARE s. f. (Învechit) Punctuație. Să-ți impute că nu știi gramatica, ortografia, punctuarea? CARAGIALE, O. III 214.

3. [DLRM] PUNCTUARE s. f. (Înv.) Punctuație. – Din punctare (după punctuație).

4. [DAR] punctuare, punctuări, s.f. (înv.) punctuație.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]

1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]

1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]

1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]

1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]

1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]

1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]

1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]