1. [DEX '09] PULPANĂ, pulpane, s. f. Partea (despicată la spate) de la talie în jos a unei haine bărbătești lungi. – Pulpă + suf. -ană.
2. [MDA2] pulpană sf [At: I. GOLESCU ap. DR. I, 291 / V: (înv) plop~, poloa~[1], pol~, polpoană, ~poa~, (reg) ploșp~, ploșpară / Pl: ~ne / E: pulpă] 1 Parte despicată la spate de la talie în jos a unei haine bărbătești lungi Si: poală. 2 (Pop; îe) A se ține de ~na cuiva A urmări cu insistență pe cineva. 3 (Pfm; îe) A trage de ~ (pe cineva) A stărui pe lângă cineva pentru a obține ceva. 4 (Pfm; îe) A lua pe cineva sub ~ A proteja (1). 5 (Reg) Clapă (10) dintr-o țesătură groasă care acoperă gluga ciobanilor, păzitorilor de vite etc.
3. [DLRLC] PULPANĂ, pulpane, s. f. Fiecare dintre cele două părți de jos ale unei haine lungi (și care atinge pulpele). Vîntul purta prin stropi pulpanele descheiate ale paltonului. SADOVEANU, O. III 92. L-a apucat de pulpana jachetei și, gata să plîngă, l-a rugat s-o ducă la pension. VLAHUȚĂ, O. A. 36. Doi tineri eleganți de pe treapta platformei de dinainte se dau jos, scuturîndu-și pantalonii și pulpanele redingotelor. CARAGIALE, O. II 169. ◊ Expr. A se ține de pulpana cuiva = a se ține de cineva (căutînd protecție, ocrotire).
4. [Șăineanu, ed. VI] pulpană f. partea de jos a unei haine. [Tras din pulpă: lit. poală ce acopere pulpa].
5. [Scriban] pulpánă f., pl. e (fr. pourpoint, un fel de ilic de modă veche, supt infl. luĭ pulpă). Poală, partea de jos a uneĭ haĭne fîlfîitoare (manta, palton, redingotă).
6. [MDA2] plopană sf vz pulpană
7. [MDA2] ploșpană[1] sf vz pulpană
8. [MDA2] ploșpară sf vz pulpană
9. [MDA2] poloană sf vz pulpană
10. [MDA2] polpană sf vz pulpană
11. [MDA2] polpoană sf vz pulpană
12. [MDA2] pulpoană sf vz pulpană
13. [DOOM 3] pulpană s. f., g.-d. art. pulpanei; pl. pulpane
14. [DOOM 2] pulpană s. f., g.-d. art. pulpanei; pl. pulpane
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL