1. [DEX '09] PUIUȚ, puiuți, s. m. (Fam.) Puișor1 (1, 3). – Pui1 + suf. -uț.
2. [MDA2] puiuț sm [At: ANON. CAR. / P: pu-iuț / Pl: ~i / E: pui1 + -uț] 1-22 (Pop; șhp) Puișor (1-22). 23 (Reg) Boboc de floare. 24 (Ban) Pui1 (54). 25 (Reg) Sertăraș. 26 (Reg) Bomboană mică.
3. [DEX '98] PUIUȚ, puiuți, s. m. Puișor1 (1, 3). – Pui1 + suf. -uț.
4. [DLRLC] PUIUȚ, puiuți, s. m. (Popular) 1. Puișor (I 1). Iară mi-ai mîncat puiuții, mînca-te-ar viermii să te mănînce. MARIAN, O. II 43. S-a dus cucul de pe-aici, Ș-o lăsat puiuții mici. ȘEZ. III 154. 2. Puișor (I 2). Și m-am dus în sat la joc, Și-am iubit un busuioc... Și-l țineam ca pe-un puiuț Și-l iubeam ca pe-un drăguț. HODOȘ, P. P. 121.
5. [DOOM 3] puiuț (fam.) s. m., pl. puiuți
6. [DOOM 2] puiuț (fam.) s. m., pl. puiuți
7. [DAR] puiuț, puiuți, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) pui mic, puișor. 2. pui de găină. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) copilaș, fiuleț. 5. (de obicei ca termen alintător de adresare) iubit, iubițel. 6. (la pl.) cusături decorative mărunte pe iile, cămășile și cojoacele țărănești; râuri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiuț de mămăligă, puiuț de pernă, puiuț de flacără etc.) 8. sertăraș. 9. petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, palhă, pălăcrinț. 10. bomboană mică, bombonea, bombonică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL