1. [DEX '09] PUIULEȚ, puiuleți, s. m. (Fam.) Puișor1 (1). – Pui1 + suf. -uleț.
2. [MDA2] puiuleț sm [At: TEODORESCU, P. P. 558 / P: pu-iu~ / Pl: ~i / E: pui1 + -uleț] 1-22 (Pop; șhp) Puișor (1-22).
3. [DEX '98] PUIULEȚ, puiuleți, s. m. Puișor1 (1). – Pui1 + suf. -uleț.
4. [DLRLC] PUIULEȚ, puiuleți, s. m. (Popular) Diminutiv al lui pui2; termen afectiv pentru persoane; puișor. Cine cîntă chiuiește, De tot codrul mi-ș vuiește? – E haiducul Miuleț, Al codrilor puiuleț. ȘEZ.IV 130. Vro cincizeci de ieniceri... Întrebînd și ispitind Și pistoale pitulind; Întrebînd de Iorgovan, Puiuleț de hoțoman. TEODORESCU, P. P. 558.
5. [DOOM 3] puiuleț (fam.) s. m., pl. puiuleți
6. [DOOM 2] puiuleț (fam.) s. m., pl. puiuleți
7. [DE] PUIULEȚ, lac în SE Deltei Dunării, între brațele Sulina și Sf. Gheorghe, la E de grindul Caraorman; 290 ha. Legat prin canale cu lacurile Lumina și Puiu, împreună cu care formează un complex lacustru cu valoare piscicolă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL