1. [MDA2] puiezi [At: MINEIUL (1776), 621/2 / V: (îrg) poi~, (reg) poieji, puizi / P: pu-ie~ / Pzi: 3 ~zește / E: pui1 + -ezi] 1 vi (Înv) A veni în mare cantitate și în număr mare Si: a năpădi, a năvăli. 2 vr (Mol) A se înmulți prin procreare. 3 vr (Mol) A se înmulți indivizii pe un teritoriu. 4 vr (Olt; d. apă; îf poieji) A se revărsa. 5 vr (Olt; d. apă) A picura. 6 vt (Mun; c. i. suprafețe; îf poiezi) A umple cu ființe.
2. [MDA2] puizi v vz puiezi
3. [DLRLC] PUIEZI, puiezesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre ființe) A se înmulți, a se prăsi. Unde-or să se așeze și aceștia, cînd or crește mari și s-or însoți și s-or puiezi și mai mulți? SADOVEANU, P. M. 199.
4. [DLRM] PUIEZI, puiezesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se înmulți, a se prăsi.
5. [Șăineanu, ed. VI] puiezì v. 1. a face pui; 2. fam. a se întinde, a se lăți: Rușii s’au puiezit ca și holera CR. [Verb tras din forma prezentului: puiez, în raport cu infinitivul normal, puì].
6. [Scriban] puĭezésc și po- (mă) v. refl. (rus. poĭézditĭ, a călări des; pol. poježdzić, a cutreĭera călare, de unde înț. de „a veni în mare număr, a se tot căra”. V. poĭadă). Est. Mă înmulțesc, mă întind: Jidaniĭ s’aŭ puĭezit ca și holera.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL