1. [MDA2] puietură sf [At: (a. 1694) FN 42 / P: pu-ie~ / Pl: ~ri / E: pui2 + -ătură] (Îvr; csc; pbl) Mulțime de copii, de urmași Si: (rar) puiet (6).
2. [DAR] puietură s.f. (înv.; cu sens colectiv) mulțime de copii, de odrasle, de urmași.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL