1. [MDA2] pufuitură sf vz pufăitură
2. [DLRLC] PUFUITURĂ, pufăituri, s. f. Pufăit.
3. [DLRM] PUFUITURĂ, pufuituri, s. f. Pufăit. – Din pufui + suf. -itură.
4. [DEX '09] PUFĂITURĂ, pufăituri, s. f. Pufăit. [Pr.: -fă-i-] – Pufăi + suf. -tură.
5. [MDA2] păfăitură sf vz pufăitură
6. [MDA2] pufăitură sf [At: SADOVEANU, O. IX, 360 / P: ~fă-i~ / V: (rar) păf~, pufui~ / Pl: ~ri / E: pufăi + -tură] (Rar) 1-4 Pufăire (1, 3, 5-6). 5 (Spc) Pufnire (1). 6 Fumegare (1).
7. [DLRLC] PUFĂITURĂ, pufăituri, s. f. Pufăială, pufăit.
8. [Scriban] pufăitúră și -uitúră f., pl. ĭ. Rezultatu pufăiriĭ: se auzeaŭ pufăiturile unuĭ tren.
9. [DOOM 3] pufăitură (desp. -fă-i-) s. f., g.-d. art. pufăiturii; pl. pufăituri
10. [DOOM 2] pufăitură (-fă-i-) s. f., g.-d. art. pufăiturii; pl. pufăituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL