1. [MDA2] puchini vi [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~nesc / E: puchin] (Mol; Mun) A migăli (1).
2. [DEX '09] PUCHINĂ, puchini, s. f. (Reg.) Urdoare. – Et. nec. Cf. puchi.
3. [MDA2] pucheană sf vz puchină
4. [MDA2] puchen sm vz puchină
5. [MDA2] puchin sm vz puchină
6. [MDA2] puchină sf [At: TDRG / V: pucheană, puchen sm, ~n sm / A și: puc~ / Pl: ~ni / E: ns cf puchi] (Reg) Urdoare.
7. [DLRLC] PUCHINĂ, puchini, s. f. (Mold., mai ales la pl.) Urdoare.
8. [Șăineanu, ed. VI] puchìnă f. Mold. urdoare. [Rostire provincială din putìnă, putoare].
9. [Scriban] puchín m. și puchínă f., pl. ĭ (rudă cu puchĭos, pucĭos). Est. Pl. Urdorĭ, lacrămĭ uscate și alte substanțe gălbicĭoase care se fac la ochĭ după somn orĭ din pricina vreuneĭ boale. – Și puchĭ, m. pl. V. pistruĭe.
10. [Scriban] puchinésc v. tr. (poate d. puchinĭ, puchinos, adică „îmĭ stric ochiĭ cu lucrurĭ puchinoase, micĭ”). Est. Fam. Mocoșesc, lucrez prea încet: ce tot puchineștĭ acolo? V. refl. M’am puchinit mult pîn’am sfîrșit. – În sud mă bughinesc (cp. cu ung. bongyolni, a încîlci), în vest mă buchinesc, (rev. I. Crg. 7, 153); în Mold. sud intr. bunginesc și buginesc, trîndăvesc, lîngezesc, vegetez. V. coțobănesc, chĭombăĭesc.
11. [DOOM 3] puchină (reg.) s. f., g.-d. art. puchinii; pl. puchini
12. [DOOM 2] puchină (reg.) s. f., g.-d. art. puchinii; pl. puchini
13. [DER] puchini (-nesc, -it), vb. – A migăli, a-și strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă din finala expresivă -ni și din varietatea de forme. Unele var. au și sensul de „a bombăni”, cf. bodogăni. – Der. puchi (var. puchină), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin < lat. *putulus, după Pușcariu 1393 și REW 6889; din lat. *put(u)lina < *putulus, după Pascu, Beitrage, 12 și Pușcariu, Dacor., I, 415); puchiței, s. m. pl. (picățele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picățele; împuchițat, adj. (cu picățele; pestriț).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL