1. [DEX '09] PUBLICARE s. f. Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire, apariție. ♦ (Înv.; concr.) Publicație. – V. publica.
2. [MDA2] publicare sf [At: CR (1830), 2262/40 / Pl: ~cări / E: publica] 1 (Asr) Aducere la cunoștință prin tipărire, afișare, persoane intermediare etc. Si: anunțare, (înv) publicarisire, publicație (1), publicuire, vestire. 2 Apariție a unui articol, a unei cărți, a unei reviste etc. Si: (înv) publicație (2), publicitate (1), tipărire. 3 (Spc) Afișare. 4 (Înv; ccr) Publicație (6).
3. [DLRLC] PUBLICARE, publicări, s. f. Acțiunea de a publica; tipărire. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334.
4. [DN] PUBLICARE s.f. Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire. [< publica].
5. [DEX '09] PUBLICA, public, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare.
6. [MDA2] publica vt [At: VĂCĂRESCUL, IST. 262/9 / V: (înv; cscj) ~ici / Pzi: public / E: lat publicare cf fr publier] 1 (Asr; c. i. știri, informații etc.) A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc. Si: (rar) a publicita, (înv) a publicarisi (1), a publicălui (1), a publicui (1). 2 (C. i. articole, cărți, reviste, creații literare etc.) A face să apară prin intermediul tiparului sau al altor mijloace tehnice de multiplicare Si: a da publicității (17), (înv) a publicarisi (2), a publicui (2), a tipări. 3 (Reg) A oficializa prin tipărire. 4 (Olt) A calomnia.
7. [MDA2] publici v vz publica
8. [DLRLC] PUBLICA, public, vb. I. Tranz. (Cu privire la opere, articole, informații etc.) A face să apară, a da la iveală, a tipări. O revistă de avantgardă îi publicase o novelă. C. PETRESCU, C. V. 145. Publicam în vremea ceea poezii. I. BOTEZ, ȘC. 59. Cațavencu poate muri astăzi, mîine gazeta lui tot o să publice scrisoarea noastră. CARAGIALE, O. I 130. ◊ Refl. pas. Din contribuțiunile membrilor ei s-au publicat multe opere literare. GHICA, S. A. 149. – Prez. ind. și: (învechit) publicez (PANN, N. H. 20).
9. [DN] PUBLICA vb. I. tr. A tipări (o carte, un articol etc.). a face să apară; a difuza. [P.i. public. / < lat. publicare, cf. it. pubblicare].
10. [MDN '00] PUBLICA vb. tr. a tipări, a face să apară (o carte, un articol etc.). ◊ a edita. (< lat. publicare)
11. [Șăineanu, ed. VI] publicà v. 1. a face public și notoriu; 2. a spune în public, a divulga; 3. a tipări și pune în vânzare: a publica o carte, un ziar.
12. [Scriban] 2) *públic, a -á v. tr. (lat. público, -áre). Fac cunoscut în public: ofițeru stăriĭ civile publică actele de căsătorie. Fac cunoscut pin ziar, pun în ziar: ziaru publică o știre noŭă. Tipăresc p. a răspîndi în public, daŭ la lumină, scot: a publica o carte. – Pe la 1800 publicarisésc (cu sufix ngr.) și -césc (rus. -publikovátĭ).
13. [Scriban] *publicațiúne f. (lat. publicátio, -ónis). Acțiunea de a publica (maĭ des: publicare): publicațiunea uneĭ cărțĭ, uneĭ informațiunĭ. Anunțare de strigare în public: publicațiunile ofițeruluĭ stăriĭ civile. Lucru publicat (carte, revistă, ziar): o publicațiune ilustrată. – Și -áție (rus. publikáciĭa).
14. [DOOM 3] publicare (desp. pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicării
15. [DOOM 2] publicare (pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicării
16. [DOOM 3] publica (a ~) (desp. pu-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. public, 2 sg. publici, 3 publică; conj. prez. 1 sg. să public, 3 să publice
17. [DOOM 2] publica (a ~) (pu-bli-) vb., ind. prez. 3 publică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL