1. [DEX '09] PSIHOTEHNICĂ s. f. Ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor sub aspectul practic, aplicativ în industrie, comerț, transporturi etc. – Din fr. psychotechnique.
2. [MDA2] psihotehnică sf [At: BENIUC, M. C. I, 167 / E: fr psychotechnique] Ramură a psihologiei (1) care studiază problemele activității oamenilor sub aspectul practic, aplicativ.
3. [DEX '98] PSIHOTEHNICĂ s. f. Ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor sub aspectul practic, aplicativ. – Din fr. psychotechnique.
4. [DN] PSIHOTEHNICĂ s.f. Disciplină care studiază problemele activității oamenilor (orientarea profesională, organizarea muncii etc.) pe baza datelor psihofiziologiei și ale psihologiei experimentale. [Gen. -cii. / < fr. psychotechnique].
5. [MDN '00] PSIHOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la psihotehnică. II. s. f. ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor, utilizând un ansamblu de metode ale psihometriei (teste, aparate etc.). (< fr. psychotechnique)
6. [DOOM 3] psihotehnică s. f., g.-d. art. psihotehnicii
7. [DOOM 2] psihotehnică s. f., g.-d. art. psihotehnicii
8. [DE] PSIHOTÉHNICĂ (< fr. {i}) s. f. (În sens larg) Aplicarea psihologiei în studiul problemelor pur practice, precum organizarea muncii sau publicitate; (în sens strict) ansamblu de procedee științifice sau teste care permit aprecierea relațiilor psihice și motrice ale indivizilor pentru a determina caracterul și, respectiv, timpul de reacție motrică; p. este utilizată în vederea orientării indivizilor către o profesie sau a selectării candidaților pentru o funcție dată și, în mod sistematic, la încorporarea recruților.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL