1. [DN] PSIHOLINGVISTICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului, cercetîndu-l pe acesta din urmă ca pe o formă de manifestare psihică; psihologia limbajului. [Cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics].
2. [DEX '09] PSIHOLINGVISTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.
3. [MDA2] psiholingvistic, ~ă [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr psycholinguistique] 1 sf Studiu psihologic al limbajului. 2 a Care aparține psiholingvisticii (1). 3 a Privitor la psiholingvistică (1).
4. [DEX '98] PSIHOLINGVISTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiul psihologic al limbajului. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.
5. [DN] PSIHOLINGVISTIC, -Ă adj. Referitor la psiholingvistică. [Cf. fr. psycholinguistique].
6. [MDN '00] PSIHOLINGVISTIC, -Ă I. adj. referitor la psiholingvistică. II. s. f. disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului; psihologia limbajului. (< fr. psycholinguistique)
7. [DOOM 3] psiholingvistică s. f., g.-d. art. psiholingvisticii
8. [DOOM 2] psiholingvistică s. f., g.-d. art. psiholingvisticii
9. [DOOM 3] psiholingvistic adj. m., pl. psiholingvistici; f. psiholingvistică, pl. psiholingvistice
10. [DOOM 2] psiholingvistic adj. m., pl. psiholingvistici; f. psiholingvistică, pl. psiholingvistice
11. [DTL] PSIHOLINGVISTICĂ s. f. (cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics): disciplină care se ocupă cu studiul psihologic al limbajului, cu studiul mecanismului psihic al acestuia; disciplină care cercetează limbajul ca pe o formă de manifestare a psihicului uman. În țara noastră și peste hotare s-a impus, prin lucrările sale de p., prof. univ. dr. Tatiana Slama Cazacu.
12. [DE] PSIHOLINGVÍSTICĂ (< fr., engl.) s. f. Disciplină de graniță, apărută în anii 1950, care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor vorbirii. Abordarea psiholingvistică se aplică în cercetări privind aspecte funcționale ale limbajului și relațiile acestuia cu alte procese sau cu activitatea cognitivă generală, privind învățarea și predarea limbilor, studiul contactelor dintre limbi, privind patologia și terapeutica limbajului etc. În anii ’60 teoriile lui N. Chomsky au stimulat cercetările în p.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL