1. [DEX '09] PSIHODIAGNOZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Punere în evidență a trăsăturilor sau a tulburărilor de personalitate prin mijloace psihologice (teste, observație etc.). [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.
2. [MDA2] psihodiagnoză sf [At: DN3 / P: ~di-ag~ / Pl: ~ze / E: fr psychodiagnose, eg psychodiagnosis] (Med) Acțiune complexă de investigare a individului prin intermediul tehnicilor psihologice pentru cunoașterea particularităților sale psihice specifice.
3. [DEX '98] PSIHODIAGNOZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Acțiune complexă de investigare a individului prin intermediul tehnicilor psihologice pentru cunoașterea particularităților sale psihice specifice. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.
4. [DN] PSIHODIAGNOZĂ s.f. Psihodiagnostic. [Pron. -di-a-. / cf. fr. psychodiagnose].
5. [MDN '00] PSIHODIAGNOZĂ s. f. ansamblu de tehnici psihologice pentru investigarea și diagnoza psihică a indivizilor sau grupurilor. (< fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL