1. [DEX '09] PSIHODIAGNOSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.
2. [MDA2] psihodiagnostic, ~ă [At: DN3 / P: ~di-ag~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr psychodiagnostique, eg psychodiagnostic] 1 sn Rezultat al psihodiagnozei. 2 a Cu caracter de psihodiagnoză. 3 a De psihodiagnoză.
3. [DN] PSIHODIAGNOSTIC, -Ă adj. Referitor la psihodiagnoză. // s.n. Ansamblu de procedee pentru investigația și diagnoza psihică a indivizilor sau a grupurilor; psihodiagnoză. [Pron. -di-ag-. / cf. it. psicodiagnostico, fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic].
4. [MDN '00] PSIHODIAGNOSTIC, -Ă I. adj. referitor la psihodiagnoză. II. s. n. rezultat al psihodiagnozei. (< fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL