1. [DEX '09] PRĂVĂLIOARĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară.
2. [MDA2] prăvălioară[1] sf [At: GORJAN, H. I, 38/11 / P: ~li-oa~ / Pl: ~re / E: prăvălie + -ioară] 1-6 (Șhp) Prăvălie (1-3) (mică) Si: prăvăliuță (1-6).
3. [DLRLC] PRĂVĂLIOARĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie. Luai cele trei mii de galbeni... și îmi deschisei prăvălioara ca și mai nainte. GORJAN, H. I 38.
4. [Scriban] prăvălioáră f., pl. e. Prăvălie mică. V. baracă, gașcă.
5. [DOOM 3] prăvălioară (desp. -li-oa-) s. f., g.-d. art. prăvălioarei; pl. prăvălioare
6. [DOOM 2] prăvălioară (-li-oa-) s. f., g.-d. art. prăvălioarei; pl. prăvălioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL