1. [DEX '09] PRĂVĂLIAȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș.
2. [MDA2] prăvăliaș [At: (a. 1812) DOC. EC. 139 / P: ~li-aș / Pl: ~i, ~e, (rar) ~ieși / E: prăvăli + -aș] (Asr) 1-4 smf, a (Persoană) care are o prăvălie (și este vânzător la ea) Si: (nob) prăvăliar (1). 5 smf Persoană care vinde într-o prăvălie Si: (nob) prăvăliar (2).
3. [DLRLC] PRĂVĂLIAȘ, prăvăliași, s. m. Comerciant sau negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. Prăvăliașii au tras obloanele. STANCU, D. 23. Prăvăliașii adunau cioburile tăcuți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 200. O crezuse fata vreunui negustor sau mic prăvăliaș din suburbia tăbăcarilor. ARDELEANU, D. 140. – Pronunțat: -li-aș. – Variantă: prăvălieș, prăvălieși (GALAN, Z. R. 17), s. m.
4. [Șăineanu, ed. VI] prăvăliaș m. cel ce are o prăvălie.
5. [Scriban] prăvăliáș m. (d. prăvălie). Negustor care șade în prăvălie.
6. [DLRLC] PRĂVĂLIEȘ s. m. v. prăvăliaș.
7. [DOOM 3] prăvăliaș (rar) (desp. -li-aș) s. m., pl. prăvăliași
8. [DOOM 2] prăvăliaș (rar) (-li-aș) s. m., pl. prăvăliași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL