1. [MDA2] prăstură2 sf vz prăsitură
2. [MDA2] prăstură1 sf vz păstură1
3. [Scriban] prăstúră f., pl. ĭ (din prăsesc, prăsitură, ca custură din *cuțitură). Vechĭ. Ĭapă.
4. [DEX '09] PĂSTURĂ s. f. Polen floral adunat și depozitat de albine în celulele fagurilor, care servește ca hrană albinelor și puietului din stup. [Acc. și: păstură] – Lat. pastura.
5. [MDA2] păscură sf vz păstură1
6. [MDA2] păstură1 sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) păscură, pră~, pres~ / A și: păs~ / Pl: ~ri, (rar) ~re / E: ml pastura] 1 Polen depozitat de albine în celulele fagurilor și folosit, pe lângă miere, ca hrană pentru ele și pentru puiet. 2 Substanță rășinoasă, aromată și amară culeasă de albine de pe mugurii arborilor pentru a o folosi la astupatul crăpăturilor din stup, la lipitul fagurilor etc. Si: propolis, (reg) păstrar. 3 (Reg; îf păscură) Boștină obținută din fagurele stors. 4 (Trs) Fagure.
7. [MDA2] prăsitură sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~st~ / Pl: ~ri / E: prăsi + -tură] 1 (Îvr) Prăsilă (4). 2 (Înv; îf prăstură) Femelă a unor animale.
8. [MDA2] prestură sf vz păstură1
9. [DLRLC] PĂSTURĂ s. f. (Apic.) Materie cleioasă, cu bază de rășină, pe care albinele o adună de pe mugurii copacilor sau de pe unele flori și pe care o folosesc pentru a astupa crăpăturile știubeiului sau ca hrană, iarna. – Accentuat și: păstură.
10. [Șăineanu, ed. VI] păstură f. materie viscoasă din faguri cu care se nutrește oul de albină. [Lat. PASTURA].
11. [Scriban] 1) păstúră (vest) și păstură (est) f., pl. ĭ (lat. pastúra, nutriment, d. páscere, a paște). O substanță gălbuĭe, opacă și sólidă pe care albinele o adună din florĭ maĭ proaste și cu care se hrănesc la nevoĭe și o aruncă cînd aŭ mĭere destulă.
12. [DOOM 3] !păstură1 (polen) s. f., g.-d. art. păsturii
13. [DOOM 2] !păstură/păstură s. f., g.-d. art. păsturii/păsturii
14. [DER] păstură (-ri), s. f. – Sediment, depunere de miere. – Var. (Banat) prestură. Origine îndoielnică. Dicționarele glosează foarte diferit acest cuvînt: „lăptișor alb cu care se hrănesc larvele de albină” (Damé); „excremente de albine moarte de dizenterie” (Tiktin); „miere de calitate inferioară, care se culege din flori mai puțin adecvate” (Scriban). Aceste interpretări diferite au condus la explicații diferite: din lat. pastūra „aliment” (< pascĕre „a paște”) după P. Papahagi, Notițe, 41; Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW împotrivă REW 6282); sau din lat. *pestŭla, din pestis „pestă”, după Tiktin, Pascu, Sufixe, 57 și Pascu, Beiträge, 11 (după Philippide, II, 727, în legătură cu alb. busturë). Probabil e vorba de un der. din lat. pistūra „măciniș”, luat inițial în sensul de „resturi, pleavă de la măciniș”.
15. [DAR] prăsitură, prăsituri, s.f. (înv.) 1. pui, plod, progenitură. 2. (în forma: prăstură) femelă (la unele animale).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL