1. [DEX '09] PRĂPĂDITOR, -OARE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător; ucigător. – Prăpădi + suf. -tor.
2. [MDA2] prăpăditor, ~oare a [At: (a. 1751) URICARIUL X, 106 / Pl: ~i, ~oare / E: prăpădi + -tor] (Asr) 1 Care prăpădește Si: distrugător, nimicitor, ucigător. 2 (Reg) Risipitor.
3. [DLRLC] PRĂPĂDITOR, -OARE, prăpăditori, -oare, adj. (Rar) Care prăpădește; nimicitor, distrugător. Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, subt ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare. HOGAȘ, M. N. 175.
4. [Șăineanu, ed. VI] prăpăditor m. cel ce prăpădește.
5. [DOOM 3] prăpăditor (rar) adj. m., pl. prăpăditori; f. sg. și pl. prăpăditoare
6. [DOOM 2] prăpăditor (rar) adj. m., pl. prăpăditori; f. sg. și pl. prăpăditoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL