1. [DEX '09] PRĂPĂDENIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate provoca (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie.
2. [MDA2] prăpădenie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 23v/4 / V: (reg) prăd~, ~danie, ~die~ / Pl: ~ii / E: prăpădi + -enie] 1 (Îvp) Prăpăd (1). 2 (Îs) ~ia pământului (sau ~ia lui Dumnezeu) Se spune despre o nenorocire îngrozitoare. 3 (Îlav) De ~ În mare cantitate și producând mari pagube. 4 (Îal; șîf de ~ia pământului) Extrem de tare. 5-6 (Reg) Prăpăd (5-6). 7 (Îlav) De ~ Extrem de mult.
3. [DEX '98] PRĂPĂDENIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie.
4. [DLRLC] PRĂPĂDENIE, prăpădenii, s. f. Stricăciune, pagubă, distrugere; prăpăd. Atît se stricase acum grădina, încît nu mai era chip a o drege... Mînia grădinarului trecu orice hotare, cînd veni și văzu acea mare prăpădenie. ISPIRESCU, L. 152. ◊ Expr. Prăpădenia pămîntului = ceva nemaipomenit, grozav; foarte mult. S-aude că au venit turcii și tatarii cită frunză și iarbă, prăpădenia pămîntului. SADOVEANU, O. I 487. ♦ Situație grea, primejdie mare, amenințătoare. Iacă mătușa Mărioara c-o jordie în mînă, la tulpina cireșului!.. scoboară-te jos, tălharule, că te-oi învăța eu! Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie! CREANGĂ, A. 49. ♦ (Concretizat) Cauză care distruge, nimicește. Se vede că acesta-i prăpădenia apelor, vestitul Setilă, fiul secetei. CREANGĂ, P. 242.
5. [Șăineanu, ed. VI] prăpădenie f. exterminare: prăpădenia pământului.
6. [Scriban] prăpădénie f. (d. prăpădesc). Peire, nimicire, dezastru: e prăpădenie (grozav de cald orĭ de frig orĭ ploŭă grozav). V. pacoste.
7. [MDA2] prădenie sf vz prăpădenie
8. [MDA2] prăpădanie sf vz prăpădenie[1]
9. [MDA2] prăpădienie sf vz prăpădenie
10. [DOOM 3] prăpădenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. prăpădenia (desp. -ni-a), g.-d. prăpădenii, art. prăpădeniei
11. [DOOM 2] prăpădenie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpădenia (-ni-a), g.-d. prăpădenii, art. prăpădeniei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL