1. [MDA2] prănica vt [At: ȚIPLEA, P. P. 95 / V: prain~, pran~ / Pzi: pranic / E: pranic] (Reg) 1 (C. i. rufe) A bate cu pranicul pentru a spăla. 2 (Pgn) A lovi cu pranicul.
2. [MDA2] prainica v vz prănica
3. [MDA2] pranica v vz prănica
4. [Scriban] 2) pránic, a prănicá v. tr. (d. pranic 1). Maram. Buc. Bat rufele cu pranicu la spălat.
5. [DAR] prănica, pranic, vb. I (reg.; despre rufe) a bate cu pranicul (v.) pentru a spăla; a bate, a lovi, a bătuci (cu pranicul).
6. [DRAM 2021] prănicá, prănic, v.t. (reg.) A bate rufele cu maiul, pentru a le spăla: „Tot dădea cu un lemn pe piatră, cum facem când prănicăm cămăși” (Bilțiu, 1999: 196). (Maram., Bucov.). – Din pranic „mai” (MDA).
7. [DRAM 2015] prănica, pranic, vb. tranz. – (reg.) A bate rufele cu maiul, pentru a le spăla: „Tot dădea cu un lemn pe piatră, cum facem când prănicăm cămăși” (Bilțiu, 1999: 196). (Maram., Bucov.). – Din pranic „mai” (MDA).
8. [DRAM] prănica, vb. tranz. – A bate rufele cu maiul, pentru a le spăla: „Tot dădea cu un lemn pe piatră, cum facem când prănicăm cămăși” (Bilțiu 1999: 196). – Din pranic „mai”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL