1. [MDA2] prăhupti vr [At: CV 1951, nr. 3, 43 / Pzi: 3 ~tește / E: nct] (Mar; d. maluri) A se surpa.
2. [DAR] prăhupti, pers. 3 sg. prăhuptește, vb. IV refl. (reg.; despre terenuri, maluri) a se surpa.
3. [DRAM 2021] prăhuptí, prăhuptesc, v.r. (reg., înv.) (ref. la terenuri) A se prăbuși, a se surpa: „Munții să se prăhuptească, / Dușmanii să-mi tăt trăiască” (Calendar, 1980: 106). – Et. nec. (MDA).
4. [DRAM 2015] prăhupti, vb. refl. – (reg.) A se prăbuși: „Munții să se prăhuptească, / Dușmanii să-mi tăt trăiască” (Calendar, 1980: 106). – Et. nec. (MDA).
5. [DRAM] prăhupti, vb. refl. – A se prăbuși: „Munții să se prăhuptească, / Dușmanii să-mi tăt trăiască” (Calendar 1980: 106). – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL