1. [Scriban] prăhód, V. prohod.
2. [Scriban] prohód n., pl. urĭ, oade (vechĭ provod, d. vsl. pro-vodŭ, trecere, acompaniere, înmormîntare, prohodŭ, trecere; rus. próvody, convoĭ, suită, sîrb. provod, suită, cortegiŭ. V s’a prefăcut în h ca și’n pohod, pohoĭ. V. iz-vod, pod-hod, vo-hod). Slujba îngropăcĭuniĭ, serviciŭ funebru. Cîntecele care se cîntă în onoarea luĭ Hristos la denia din Vinerea patimilor. – În Buc. și prăhod, trecere (Șez. 34, 74).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL