1. [DEX '09] PRĂFULEȚ, prăfulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț.
2. [MDA2] prăfuleț sn [At: ISPIRESCU, U. 79 / Pl: ~e / E: praf + -uleț] 1-2 (Șhp) Praf (1) (fin) Si: prăfușor (1-2), (rar) prăfurel (1-2).
3. [DEX '98] PRĂFULEȚ, prăfulețe, s. n. Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț.
4. [DLRLC] PRĂFULEȚ, prăfulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui praf; fig. nimic. Cînd sosiră prietenii lui Ercule și voiră să-i ia cenușa de acolo, nu mai găsiră din trupul lui nici prăfuleț. ISPIRESCU, U. 79.
5. [DOOM 3] prăfuleț (rar) s. n., pl. prăfulețe
6. [DOOM 2] prăfuleț (rar) s. n., pl. prăfulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL