1. [DEX '09] PRĂDALNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic.
2. [MDA2] prădalnic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 22 / Pl: ~ici, ~ice / E: pradă + -alnic] 1 Care jefuiește, deposedează pentru a se îmbogăți Si: jefuitor. 2 (Pex; d. acțiuni ale oamenilor) Care are caracter de jaf, de distrugere. 3 (D. animale) Care trăiește din pradă Si: răpitor. 4 (Pex; d. acțiuni, manifestări etc. ale animalelor) Care are caracter de pradă (11), de răpire.
3. [DEX '98] PRĂDALNIC, -Ă, prădalnici, -ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăți. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. -alnic.
4. [DLRLC] PRĂDALNIC, -Ă, prădalnici, -e, adj. 1. Care are caracter de jaf, care stoarce, exploatează, oprimă pentru a se îmbogăți. La jefuirea sîngeroasă a muncitorilor minieri se adăuga exploatarea prădalnică a bogățiilor carbonifere ale țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 469. (Fig.) Nu-i venea încă a crede că a scăpat de prigoana prădalnicei cadențe. C. PETRESCU, A. R. 58. ◊ (Substantivat) Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. 2. (Despre animale) Care trăiește din pradă, răpitor. Sub cerul de primăvară, Vulturul prădalnic zboară. DEȘLIU, M. 67. Și vulturi mari, prădalnici, cu gheare înarmați, S-adună, lăsînd puii pe vîrfuri de Carpați. ALECSANDRI, P. A. 129.
5. [Șăineanu, ed. VI] prădalnic a. răpitor: corbul negru și prădalnic AL.
6. [Scriban] prădálnic, -ă adj. (d. pradă și suf. -alnic). Prădător, jăfuitor: Tătariĭ prădalnicĭ.
7. [DOOM 3] prădalnic (înv.) adj. m., pl. prădalnici; f. prădalnică, pl. prădalnice
8. [DOOM 2] prădalnic (înv.) adj. m., pl. prădalnici; f. prădalnică, pl. prădalnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL