1. [DEX '09] PRĂBUȘITURĂ, prăbușituri, s. f. Loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură. ♦ Ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură. – Prăbuși + suf. -tură.
2. [MDA2] prăbușitură sf [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 321 / Pl: ~ri / E: prăbuși + -tură] 1 Loc în care s-a produs o prăbușire (1). 2 Grămadă, morman de stânci, de pământ, de ruine etc., rezultat în urma unei prăbușiri (1). 3 Ceea ce s-a prăbușit (1).
3. [DLRLC] PRĂBUȘITURĂ, prăbușituri, s. f. Locul unde s-a prăbușit un teren, o construcție. Intrară într-o prăbușituri rotundă, împresurată de rîpe drepte. DUMITRIU, N. 209. ♦ Dărîmătură. Trecem anevoie peste prăbușituri de stînci. VLAHUȚĂ, la TDRG.
4. [Scriban] prăbușitúră f., pl. ĭ. Loc prăbușit, surpătură.
5. [DOOM 3] prăbușitură s. f., g.-d. art. prăbușiturii; pl. prăbușituri
6. [DOOM 2] prăbușitură s. f., g.-d. art. prăbușiturii; pl. prăbușituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL