1. [DEX '09] PRÂNZUȚ, prânzuțuri, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uț.
2. [MDA2] prânzuț sn [At: DLRU / Pl: ~uri / E: prânz + -uț] 1-2 (Îrg; șhp) Prânzișor (1-2). 3-4 (Reg) Prânzișor (4-5).
3. [DOOM 3] prânzuț (pop.) s. n., pl. prânzuțuri
4. [DOOM 2] prânzuț (pop.) s. n., pl. prânzuțuri
5. [DAR] prânzuț, prânzuțuri, s.n. 1. (înv. și reg.) prânzișor, prânz mic. 2. (reg.) mijlocul zilei când se ia prânzul. 3. prânzul de dimineață, prânzul mic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL