1. [DEX '09] PRÂNZARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. – V. prânzi.
2. [MDA2] prânzare sf [At: POLIZU / V: (înv) ~zire / Pl: ~zări / E: prânza] 1 (Pop) Prânz (9). 2 (Îrg; îlv) A sta (sau a ședea) la ~ A prânzi (1).
3. [Șăineanu, ed. VI] prânzare f. mâncare la prânz: o mioară să-ți fie de prânzare POP.
4. [MDA2] prânzire sf vz prânzare
5. [DLRLC] PRÎNZARE s. f. (Popular și arhaizant) Acțiunea de a prinzi. 1. Masă, mîncare. Au făcut popas la o dumbravă zisă a lui Macarie și au stat la prînzare subt săivan. SADOVEANU, Z. C. 328. Bună prînzare am avut și vrednică muiere mă îngrijește, a zis plugarul. id. D. P. 117. Alei! Fulgo, dragul meu, Să faci cum ți-oi zice eu:... Să-ți iei un dar de la mine, Trei mioare de frigare Și-încă una de căldare Ca să-ți fie de prînzare. ALECSANDRI, P. P. 54. 2. (Numai în exp r.) Cale de o prînzare = cale de o jumătate de zi, de dimineață pînă la masa de prînz. Nainte murgul trecea savai cale d-o prînzare. ODOBESCU, S. II 432.
6. [Scriban] prînzáre f., pl. ărĭ (d. prînz, după crezare, vînzare). Rar. Prînz, prînzire: îșĭ isprăviseră prînzarea din pită și brînză (Sadov. VR. 1928, 1, 52).
7. [DOOM 3] prânzare (pop.) s. f., g.-d. art. prânzării
8. [DOOM 2] prânzare (pop.) s. f., g.-d. art. prânzării
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL