1. [DEX '09] PRUNCUȘOR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor.
2. [MDA2] pruncușor sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 310 / V: (pop) ~cș~ / Pl: ~i / E: prunc + -ușor] (Pop; șhp) 1-10 Prunc (1-5) (mic) Si: (pop) prunculeț (1-10), (rar) pruncheș (1-10), (îrg) pruncuț (1-10). 11-12 (Trs; înv; îf pruncșor) Tânăr.
3. [DLRLC] PRUNCUȘOR, pruncușori, s. m. Diminutiv al lui prunc. Își luă cu totul nădejdea d-a căpăta un pruncușor. POPESCU, B. II 4. Dacă-ți spune-voi cu drept, Răsări-v-ar flori la piept, Flori cu față de bujori și cu ochi de pruncușori. ALECSANDRI, P. P. 134.
4. [MDA2] pruncșor sm vz pruncușor
5. [DOOM 3] pruncușor (pop.) s. m., pl. pruncușori
6. [DOOM 2] pruncușor (pop.) s. m., pl. pruncușori
7. [DAR] pruncșor, pruncșori, s.m. (pop.) 1. prunculeț, pruncuț; plod, sugar, sugaci. 2. fiu. 3. (înv. și reg.; în forma: pruncșor) băiețaș; flăcăiaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL