1. [MDA2] prujire sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: pruji1] (Mol) 1-2 Glumă (1-2). 3 Sporovăială.
2. [DEX '09] PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”.
3. [MDA2] pruji2 vi [At: TEODORESCU, P. P. 46 / Pzi: ~jesc / E: rs пружиться] (Mun; rar) A munci.
4. [MDA2] pruji1 vi [At: DRĂGHICI, R. 238/6 / Pzi: ~jesc / E: nct] (Mol, Buc) 1-2 A glumi (1-2). 3 A sporovăi.
5. [DLRLC] PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A glumi, a șugui; a spune snoave. A fost un urs. – Care urs, cînd avea înfățișare femeiască și era despletită? – Atuncea ursoaică. – Dumitale iți vine a pruji, ca totdeauna. SADOVEANU, F. J. 55. Flăcăii... cîntă din gură, glumesc, prujesc și chiuie. La TDRG. De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu băteam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VII 483.
6. [Șăineanu, ed. VI] prujì v. Mold. a spune fleacuri, mofturi: flăcăii glumesc, prujesc și chiuie. [Rut. PRUJITI, a tachina].
7. [Scriban] prujésc v. intr. (rut. pružiti, a tachina, rus. prúziti, a întinde, a unfla, pružátĭ-sĕa, a se sforța, d. vsl. pronžati, a agita, pronžiti, a se lăsa, a se întinde). Est. Spun mereŭ la znoave, fac glume. Tîndălesc, trec timpu în lene. V. huzuresc.
8. [DOOM 3] pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, 3 sg. prujește, imperf. 1 prujeam; conj. prez. 1 sg. să prujesc, 3 să prujească
9. [DOOM 2] pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 să prujească
10. [DER] pruji (prujesc, prujit), vb. – (Mold.) A glumi, a face pozne, a flecări. Rut. pružyty (Candrea; Scriban). – Der. pruje (var. prujă, prujitură), s. f. (glumă, anecdotă); prijalnic (var. prujitor), adj. (glumeț).
11. [DAR] prujire, prujiri, s.f. (reg.) 1. glumire, debitare de glume și anecdote. 2. flecărire, sporovăială.
12. [DAR] pruji2, prujesc, vb. IV (reg.) a sluji, a munci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL