1. [DEX '09] PROBĂLUI, probăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1). 3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2). 4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Var.: prubului vb. IV] – Din magh. próbálni.
2. [MDA2] probălui vt [At: CANTEMIR, HR. 184 / V: (îrg) prăb~, prubul~, (înv) probol~, (reg) preb~, ~bul~, (css) prăbăli, ~li, prubăli / Pzi: ~lesc / E: probă + -ălui] 1 (Îrg) A încerca să dovedească ceva. 2 (Îrg) A face tentative de... 3 (Îrg) A proba (1). 4 (Îrg; c. i. oameni) A pune la încercare. 5 (Îrg) A proba (4). 6 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A chibzui. 7 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A presupune Si: a bănui, a crede. 8 (Îf prubului) A stabili. 9 (Îf prubului) A potrivi.
3. [DLRLC] PROBĂLUI vb. IV v. prubului.
4. [DEX '09] PRUBULUI vb. IV v. probălui.
5. [MDA2] prăbăli v vz probălui
6. [MDA2] prăbălui v vz probălui
7. [MDA2] prebălui[1] v vz probălui
8. [MDA2] probăli v vz probălui
9. [MDA2] probolui v vz probălui
10. [MDA2] probului v vz probălui
11. [MDA2] prubăli v vz probălui
12. [MDA2] prubului v vz probălui
13. [DLRLC] PRUBULUI, prubuluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A supune la o probă, a proba, a încerca. Trompeții se urcară pe parapetul cupolei, prubuluindu-și încet trompele. SANDU-ALDEA, U. P. 134. 2. A cîntări posibilitățile de reușită, a chibzui, a-și face socoteala că... Iată-l înșfăcat de căpriorii podului, zvîrlindu-se din căprior în căprior, pînă ce prubului că se află deasupra carului cu muierea. CAMILAR, N. II 34. Măsură din ochi înălțimea pînă sus și prubului cum s-ar putea cățăra la drum. SADOVEANU, B. 229. N-avem vreme de pierdut; trebuie să prubuluim cum ne-am întîlni cît mai curînd. CONTEMPORANUL, VIII 203. 3. A socoti, a gîndi, a presupune. Văzînd că nu-mi mai scrii, am prubuluit că trebuie să fii dus hăt tocmai... în America. PĂUN-PINCIO, P. 138. – Variantă: probului (GOLESCU, Î. 172) vb. IV.
14. [Șăineanu, ed. VI] prubuluì v. pop. a proba. [Ung. PROBALNI, a încerca].
15. [Scriban] prubuluĭésc v. tr. (ung. probálni). Pop. Probez, încerc. Apreciez, socotesc probabilitățile. – Rar și prubuĭesc (rus. próbovatĭ). Cp. cu preț(ăl)uĭesc.
16. [DOOM 3] probălui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiesc, 3 sg. probăluiește, imperf. 1 probăluiam; conj. prez. 1 sg. să probăluiesc, 3 să probăluiască
17. [DOOM 2] probălui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiesc, imperf. 3 sg. probăluia; conj. prez. 3 să probăluiască
18. [DRAM 2015] prăbăli, prăbălesc, vb. intranz. – (reg.) A încerca, a verifica: „Tu nu mă iubești, / Numa mă prăbălești” (Bilțiu, 1996: 381). – Din magh. próból (MDA) sau magh. próbálni „a încerca, a proba” < germ. probieren.
19. [DRAM] prăbăli, prăbălesc, vb. intranz. – A încerca, a verifica: „Tu nu mă iubești, / Numa mă prăbălești” (Bilțiu 1996: 381). – Din magh. próbál (< germ. probieren).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL