1. [DEX '09] PROZELIT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Păgân convertit la iudaism; p. ext. persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus.
2. [MDA2] prozelit, ~ă smf, a [At: NICOLAU, P. 320 / S și: ~ose~ / Pl: ~iți, ~e / E: lat proselytus, fr prosélyte] 1-2 (Persoană) convertit (ă) de curând la o credință, la o doctrină etc. 3-4 (Adept) al unei credințe, al unei doctrine etc.
3. [DEX '98] PROZELIT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus.
4. [DLRLC] PROZELIT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Persoană cîștigată de curînd pentru o credință, o doctrină etc.; adept nou și înflăcărat. Trimis să facă prozeliți printre grecii din Rusia, de-abia ajuns la Odesa, a fost arestat de poliție. GHICA, S. 95. Luxul, acum, își avea prozeliții săi în toate clasele societății. FILIMON, C. 202.
5. [DN] PROZELIT, -Ă s.m. și f. Cel convertit de curînd la o religie, la o doctrină etc.; adept nou și înflăcărat. [< fr. prosélyte, cf. lat. proselytus, gr. proselytos].
6. [MDN '00] PROZELIT, -Ă s. m. f. cel convertit de curând la o credință, la o ideologie, doctrină etc. (< fr. prosélyte, lat. proselytus, gr. proselytos)
7. [Șăineanu, ed. VI] prozelit m. 1. cel de curând convertit; 2. fig. partizan nou al opiniunilor unui partid.
8. [Scriban] *prozelít, V. proselit.
9. [Scriban] *proselít, -ă (fr. prosélyte, lat. prosélytus, d. vgr. prosélytos, venetic, convertit). La vechiĭ Ebreĭ, străin convertit la ĭudaizm. Astăzĭ, convertit la o credință religioasă. Fig. Adept noŭ: automobilizmu îșĭ face în fiecare zi proselițĭ. – Și proz- (după fr.). V. neofit.
10. [DOOM 3] prozelit s. m., pl. prozeliți
11. [DOOM 2] prozelit s. m., pl. prozeliți
12. [MDO] prozelit
13. [IVO-III] prozelit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL