1. [DEX '09] PROVEDEA, provăd, vb. II. Tranz. (Înv.) A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare; a prevedea. – Din it. provvedere.
2. [MDA2] provedea vt [At: HELIADE, O. I, 207 / Pzi: provăd / E: lat providere cf vedea] (Îvr) 1-2 A înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare Si: a prevedea.
3. [DLRLC] PROVEDEA, provăd, vb. II. Tranz. (Învechit, rar) A înzestra cu cele necesare; a prevedea. Ambii magnați erau în stare de a pune sub arme 20000 de oameni aleși, călări sau pedestri, provăzuți cu arme de mînă. HASDEU, I. V. 112. Toate locurile ce poartă astfel de numire (Grădiște), la noi precum și în țările slavone, au fost în vechime provăzute cu întărituri. ODOBESCU, S. II 179.
4. [Șăineanu, ed. VI] provedeà v. a îngriji cu cele necesare.
5. [DOOM 3] provedea (a ~) (a înzestra) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provăd, 2 sg. provezi, 3 sg. provede, perf. s. 1 sg. provăzui, m.m.c.p. 1 pl. provăzuserăm; conj. prez. 1 sg. să provăd, 3 să provadă; imper. 2 sg. afirm. provezi; ger. provăzând; part. provăzut
6. [DOOM 2] provedea (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provăd, 1 pl. provedem, 2 pl. provedeți; conj. prez. 3 să provadă; ger. provăzând; part. provăzut
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL