1. [DEX '09] PROVOCATOR, -OARE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocător, -oare adj.] – Din fr. provocateur.
2. [MDA2] provocator, ~oare [At: CR (1846), 872/ 33 / V: (asr) ~căt~, ~oare a, smf / Pl: ~i, ~oare / E: fr provocateur] 1-2 av, a (În mod) incitant Si: provocant (1). 3-4 av, a (În mod) sfidător. 5-6 av, a (într-un mod) care atrage atenția prin aspect, conținut, comportare. 7-8 smf, a (Persoană) care instigă la producerea unui act reprobabil. 9 sm (Îvr) Provocant (2). 10-11 smf, a (Care constituie o) cauză a ceva.
3. [DLRLC] PROVOCATOR, -OARE, provocatori, -oare, adj. (Și în forma provocător) Care provoacă, atacă, întărită, excită; care atrage atenția asupra sa prin impertinență, prin obrăznicie. V. provocant. Ton provocator. Purtare provocatoare. ▭ Întîmplarea lua în ochii lui o înfățișare provocătoare. REBREANU, I. 77. ♦ Care instigă la acțiuni nesăbuite, reprobabile sau criminale. 4 Agent provocator v. agent. ♦ (Substantivat) Cel care ia inițiativa unei lupte, unei întreceri, unei competiții (considerat în raport cu adversarul). Provocatorul văzînd maiestatea și curajul protivnicei lui, se dămoli. ALECSANDRI, O. P. 41. – Variantă: provocător, -oare adj.
4. [DN] PROVOCATOR, -OARE adj. Care provoacă; provocant. ♦ Care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite. // s.m. Cel care provoacă la luptă, la întrecere etc. [Var. provocător, -oare adj., s.m.f. / cf. fr. provocateur, lat. provocator].
5. [MDN '00] PROVOCATOR, -OARE I. adj. care provoacă; provocant. ◊ ostentativ. II. s. m. f. cel care instigă. (< fr. provocateur, lat. provocator)
6. [Scriban] *provocatór, -oáre adj. (lat. provocator). Care provoacă: cuvînt, ton, aer provocator. Subst. Persoană care provoacă. Agent provocator, polițist secret care se împrietenește cu hoțiĭ îndemnîndu-ĭ (provocîndu-ĭ) să facă acte pin care să fie prinșĭ.
7. [DEX '09] PROVOCĂTOR, -OARE adj. v. provocator.
8. [MDA2] provocător, ~oare a, smf vz provocator
9. [DN] PROVOCĂTOR, -OARE adj., s.m. și f. v. provocator.
10. [Șăineanu, ed. VI] provocător a. care provoacă: gesturi provocătoare. ║ m. cel ce provoacă.
11. [DOOM 3] provocator adj. m., pl. provocatori; f. sg. și pl. provocatoare
12. [DOOM 2] provocator adj. m., pl. provocatori; f. sg. și pl. provocatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL