1. [DEX '09] PROVOCA, provoc, vb. I. Tranz. 1. A ațâța, a întărâta, a incita pe cineva (sfidându-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen; a stârni. 3. A chema, a invita pe cineva să participe la o competiție, la o întrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare.
2. [MDA2] provoca [At: CUCIURAN, D. 93/18 / Pzi: provoc / E: fr provoquer, lat provocare] 1 vt (C. i. oameni) A incita pe cineva printr-un act de sfidare, printr-un gest șocant etc. Si: a ațâța (4), a instiga, a întărâta. 2 vt (Jur; spc) A aduce pe cineva (prin acte de violență, lezarea demnității sau alte acte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. 3 vt (Înv) A soma să facă un anumit lucru. 4 vt A chema la luptă, la o întrecere, la o competiție etc. Si: (înv) a provocarisi. 5 vt A avea drept urmare Si: a cauza (2), (înv) a pricini, a pricinui, (rar) a prileji, a produce. 6 vt (Spc) A produce intenționat un eveniment, un proces, un fenomen Si: a stârni. 7 vr (Trs; Buc; înv) A se referi.
3. [DLRLC] PROVOCA, provoc, vb. I. Tranz. 1. A ațîța, a întărîta, a excita. (Glumeț) Un lăstun, în frac, apare Sus pe-un vîrf de trestie, Ca să ție-o cuvîntare În această chestie. Dar broscoii din răstoacă Îl insultă-n pauze Și din papură-l provoacă Cu prelungi aplauze. TOPÎRCEANU, P. 35. ♦ A împinge pe cineva la acte reprobabile; a instiga. A provoca la ceartă. 2. A avea ca urmare; a determina, a cauza, a prilejui. Dacă critica mea va fi... nedemnă și nepotrivită pentru scrierea ce a provocat-o, rușinea va rămînea numai pe seama mea. ODOBESCU, S. III 10. ◊ Expr. A provoca mila cuiva v. milă1 (1). ♦ A produce intenționat un eveniment, o întîmplare; a stîrni. A provocat scandal. 3. A chema, a invita (pe cineva) la o întrecere, la un joc. ◊ Expr. A provoca la duel = a chema pe cineva să se bată în duel. Octave provoacă la duel pe amicul său și-l rănește în luptă. GHEREA, ST. CR. II 327. ◊ (În contexte figurate) Trebuia să ne cunoaștem și să-l provoc la un înverșunat duel dialectic și științific. GALACTION, O. I 230.
4. [DN] PROVOCA vb. I. tr. 1. A întărîta, a ațîța. ♦ A împinge (pe cineva) în acțiuni nesocotite sau necinstite; a instiga. 2. A cauza, a determina. ♦ A produce ceva cu intenție; a stîrni. 3. A chema la luptă, la o întrecere, la o discuție etc. [P.i. provoc, 3,6 -oacă. / < fr. provoquer, it., lat. provocare].
5. [MDN '00] PROVOCA vb. tr. 1. a îndemna, a stimula printr-un act de sfidare; a ațâța, a instiga. 2. a cauza, a determina. 3. a chema la luptă, la o întrecere etc. (< fr. provoquer, lat. provocare)
6. [Șăineanu, ed. VI] provocà v. 1. a împinge ațâțând: a provoca la revoltă; 2. a cauza: a provoca vărsături; 3. a desfide: a provoca la duel.
7. [Scriban] *provóc, a -á v. tr. (lat. próvoco, -áre. – Se conj. ca convoc). Chem, ațîț. excit: a provoca la revoltă. Sfidez, chem la duel: Francisc I l-a provocat pe Carol Chintu. Mă port agresiv așa în cît adversaru să ĭasă la luptă. Ațîț la pofte. Cauzez, produc: o vorbă care provoacă rîsu, opĭu provoacă somnu.
8. [DOOM 3] provoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. provoc, 2 sg. provoci, 3 provoacă; conj. prez. 1 sg. să provoc, 3 să provoace; imper. 2 sg. afirm. provoacă
9. [DOOM 2] provoca (a ~) vb., ind. prez. 3 provoacă
10. [MDO] provoca (ind. prez. 3 sg. și pl. provoacă)
11. [IVO-III] provoc, -voacă 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL